Ne aşteaptă centralizarea puternică sub cizma Germaniei si dispariţia Europei unite

In cazul în care Germania se întoarce la marcă, întreaga economie a Europei ar trece printr-o convulsie majoră. Moneda s-ar aprecia rapid şi puternic, datoria publică exprimată în euro va fi mult mai ieftin de plătit în noua monedă, şi creditorii internaţionali ar suferi pierderi uriaşe. Cei care au bani în fonduri de pensii, spre exemplu, care la rândul lor au banii investiţi în toată Europa, vor fi plătiţi în euro (dacă moneda va mai exista) ori în alte monede, substanţial mai slabe decât marca şi vor înregistra pierderi semnificative. Cei care sunt aproape de vârsta pensionării nu ar mai avea timp să îşi refacă averea. Pe de altă parte, cei care aveau datorii în euro contractate în afara ţării vor plăti mult mai puţin cu ajutorul mărcilor puternice. În acelaşi timp, ţara va înregistra o pierdere puternică a competitivităţii pe plan internaţional sub noua monedă, în timp ce ţările periferice, care trec printr-o devalorizare puternică, vor avea de câştigat din acest punct de vedere. Scenariul poate evolua în mai multe feluri, însă destrămarea zonei euro nu poate fi una paşnică. Pe de altă parte, nici situaţia de acum nu este una sustenabilă. Datoriile uriaşe a ţărilor PIIGS probabil că nu vor fi plătite prea curând (a se citi niciodată). Grecia se îndreaptă cu siguranţă spre default, şi ar putea trage şi alte ţări după ea. După 13 ani în care politica monetară s-a făcut la Frankfurt şi cea fiscală a fost făcută de fiecare capitală în parte s-a ajuns inevitabil la situaţia dramatică de acum. Germania vrea să aibă politici nemţeşti în toate ţările euro. Aşa că o soluţie ar fi ca această uniune monetară să fie şi una fiscală, după cum spune preşedintele Băncii Centrale Europene Jean-Claude Trichet. Un minister de finanţe european. Adică centralizare puternică şi bugete controlate de puternica Germanie. Adică reducerea substanţială a suveranităţii statelor Eurozonei.