Creşterea economiei Germaniei va încetini puternic în ultimele trei luni ale acestui an, fiind posibilă chiar o scădere, ca urmare a impactului crizei datoriilor din zona euro, conform estimărilor Ministerului de Finanţe şi ale băncii centrale de la Berlin."Activităţile industriale din septembrie au fost solide, dar în ultimul trimestru Germania s-ar putea confrunta cu o încetinire a economiei", potrivit unui raport al Ministerului Finanţelor, care arată că slăbirea economică a unor ţări din zona euro pune presiune pe Germania. La rândul său, Bundesbank a arătat: "După o expansiune semnificativă a economiei în trimestrul al treilea, ar putea urma o stagnare sau un declin în ultimele trei luni".
În primul trimestru din 2012, economia Germaniei a avut o expansiune de 0,5%, respectiv de 0,3% în trimestrul al doilea.
Comisia Europeană va propune, anul viitor, înfiinţarea unei agenţii comune care să sprijine sau să închidă băncile cu probleme, a anunţat, ieri, Michel Barnier, comisarul european pentru piaţă internă şi servicii.
Barnier a precizat: "Dacă avem o supraveghere unificată, atunci avem nevoie în final de o autoritate europeană cu atribuţii de soluţionare, care va trebui să aibă responsabilitate legală, întrucât soluţionarea este o problemă diferită de supraveghere".
Barnier a precizat: "Dacă avem o supraveghere unificată, atunci avem nevoie în final de o autoritate europeană cu atribuţii de soluţionare, care va trebui să aibă responsabilitate legală, întrucât soluţionarea este o problemă diferită de supraveghere".
8 comentarii:
Leul riscă o depreciere de 15-20%
Intensificarea puternică a crizei din zona euro, cu probabilitate medie de materializare, ar avea un impact major asupra ţării noastre, fiind posibilă o scădere economică de 5% şi o depreciere a leului cu 15-20%, avertizează experţii Fondului Monetar Internaţional (FMI).
Luând în calcul experienţa din 2008-2010, ar fi posibilă o scădere economică de 5%, în timp ce o depreciere de 15-20% a cursului de schimb ar afecta puternic portofoliile băncilor, potrivit raportului de ţară realizat de boardul Fondului. În cazul agravării puternice a crizei euro, România ar putea avea nevoie de lichiditate de urgenţă şi ar putea fi necesară accesarea programului cu FMI.
Criza a lăsat "urme adânci" în economia românească, iar creşterea potenţială a PIB va avea nevoie de timp pentru a-şi reveni, potrivit FMI.
La mijlocul lunii trecute s-a declanşat panica în "districtul diamantelor" din Manhattan, după descoperirea unui lingou de 10 uncii falsificat. Aurul era marcat cu însemnul unui producător elveţian, iar FBI şi Secret Service au declanşat investigaţii, în urma descoperirii ulterioare a unor falsuri similare.
Articolul de la MMnews mai precizează că "Bundesbank vrea să aducă aurul în Germania pentru a-i verifica autenticitatea prin topire" (n.a. aurul se topeşte la 1.064 grade Celsius, iar tungstenul la 3.422 grade). Dar de ce ar vrea banca centrală a Germaniei să verifice autenticitatea aurului în acest fel? Nu are încredere în Federal Reserve, chiar în timp ce îşi exprima încrederea neţărmurită în băncile centrale?
Guvernatorul Băncii Angliei, Mervyn King, a avertizat recent că "economia Marii Britanii nu se va redresa până când nu vor fi recunoscute creditele neperformante ale băncilor", urmată de o recapitalizare a acestora, după cum scrie cotidianul The Telegraph. Condiţiile redresării economice nu trebuie îndeplinite doar în Marea Britanie, ci şi în restul Europei, Statele Unite sau China.
Atâta timp cât băncile centrale tipăresc pentru a elimina această necesitate a recapitalizării, ignorând povara imensă a datoriilor asupra economiei reale şi populaţiei, interesul pentru suprimarea preţului aurului se va menţine, astfel încât să fie continuată iluzia unei inflaţii scăzute.
Manipularea preţului aurului şi argintului nu constituie, însă, un motiv serios de îngrijorare pentru Egon von Greyerz, fondatorul Matterhorn Asset Management AG din Elveţia. Acesta a scris recent că "în prezent există o intervenţie clară asupra preţului aurului şi argintului la un nivel foarte important", dar "ca toate intervenţiile şi aceasta va eşua". Pentru Egon von Greyerz "aurul va continua să reflecte escaladarea deficitelor şi tipărirea fără sfârşit".
Concluziile Curţii Federale a Auditorilor din Germania reprezintă un serios semnal de alarmă şi pentru rezerva de aur a României. Conform ultimului raport anual al BNR, 59,1% din rezerva naţională de aur este depozitată în străinătate.
În rapoartele anuale anterioare, acest plasament a fost justificat prin "activarea" rezervei, astfel încât aurul să producă venituri. Justificarea nu se mai regăseşte în raportul pentru 2011, unde se arată că pentru aur sunt doar cheltuieli de 305 mii lei, reprezentând rezultatele tranzacţiilor efectuate în 2011. Mai mult, au fost raportate pierderi nete realizate din operaţiuni cu metale preţioase de 319 mii lei, pe fondul unor cheltuieli de 319 mii lei şi a lipsei veniturilor. "Cheltuielile din operaţiuni cu metale preţioase reprezintă taxele de depozitare şi stocare plătite pentru cantitatea de aur aflată în depozitul extern", se arată în raportul BNR.
Dacă nu se mai obţin venituri, de ce se mai păstrează cea mai mare parte a aurului în depozite externe? Suntem obligaţi, sau l-am trimis de "bunăvoie", la fel cum erau trimişi copiii domnitorilor de altădată la curţile suveranilor străini?
Să sperăm că Banca Naţională şi celelalte autorităţi ale statului au învăţat lecţia tezaurului pierdut în Rusia şi vor reuşi să recupereze integral depozitele externe.
Dar dacă este prea târziu, iar pentru noi a mai rămas doar tungsten poleit?
Dar aceste acorduri au existat şi mai există încă, după cum arată organizaţia Gold Anti-Trust Action Committee (GATA), care încearcă să lumineze colţurile întunecate ale tranzacţiilor oficiale cu aur încă din 1998.
Rezervele de aur ale Germaniei, de 3.396 tone conform datelor oficiale, sunt depozitate la Frankfurt, New York, Paris şi Londra. Cea mai mare parte a rezervelor a fost depozitată în străinătate încă de la începutul perioadei postbelice, pe fondul îngrijorărilor legate de un posibil război cu Uniunea Sovietică.
La atâţia ani după terminarea războiului rece şi prăbuşirea URSS, par să nu mai existe motive pentru păstrarea aurului peste mări şi ţări, iar extinderea crizei financiare ar trebui să conducă, cel puţin, la auditarea exhaustivă a rezervelor.
Uşor de zis, greu de făcut, deoarece Bundesbank trebuie să "renegocieze contractele pentru a obţine dreptul de a-şi inspecta lingourile de aur", după cum se precizează în raportul auditorilor germani. Oare cum este posibil să declari că eşti proprietarul a ceva, depozitat undeva departe şi fără dreptul de a verifica existenţa obiectului?
Raportul Curţii Federale a Auditorilor mai arată că depozitul de la Londra a scăzut sub 500 de tone ca urmare a unor repatrieri şi vânzări recente. În condiţiile în care vânzările nu au fost raportate, GATA apreciază că "vânzările au fost parte a unei tranzacţii swap cu altă bancă centrală, probabil Federal Reserve", aceasta însemnând că o parte a aurului german de la Londra a fost vândut în numele Statelor Unite, iar Germania a preluat titlul de proprietate pentru o cantitate similară depozitată în SUA. În urma unei decizii de anul trecut a Curţii Districtului Columbia, privind accesul la informaţiile de interes public, GATA a obţinut de la Federal Reserve confirmarea existenţei unor acorduri secrete de swap cu alte bănci centrale.
Secretul în care se desfăşoară aceste operaţiuni trebuie să fie şi motivul cenzurării unor părţi ale raportului auditorilor germani în varianta prezentată parlamentarilor.
Dezbaterile din presă şi raportul Curţii Federale a Auditorilor au determinat apariţia unor cereri din partea parlamentarilor germani pentru inspectarea rezervelor de aur din străinătate.
Philipp Missfelder, parlamentar din partidul cancelarului Merkel, a cerut Bundesbank să vadă aurul de la Paris şi Londra, dar răspunsul a fost negativ, motivaţia fiind aceea că "nu există camere pentru vizitatori în facilităţile respective", după cum scrie cotidianul Bild. Şugubeţi cei de la banca centrală a Germaniei, nu-i aşa?
Creşterea presiunilor politice a determinat Bundesbank să anunţe că va repatria 150 de tone în următorii trei ani, pentru o "examinare completă" a greutăţii şi calităţii.
Prin întrebarea "Există o teamă generalizată în Frankfurt privind calitatea lingourilor de aur din SUA, care ar putea fi făcute, de fapt, din tungsten?", site-ul de ştiri MMnews vine cu o ipoteză suplimentară care să justifice repatrierea unei părţi a aurului Germaniei.
Nu, nu mai este vorba doar de o teorie a conspiraţiei. În ultimii ani au existat ştiri în presa internaţională despre falsificarea unor lingouri de 400 de uncii. Proprietăţile tungstenului fac imposibilă descoperirea falsului fără distrugerea lingoului.
Criza financiară globală, pentru care nimeni nu pare să găsească soluţii "ortodoxe", a mărit semnificativ atenţia de care se bucură aurul, atât pe pieţele internaţionale cât şi la nivelul populaţiei.
Cei care aleg să-şi plaseze o parte a avuţiei în aur nu mai caută neapărat câştigul speculativ imediat, ci conservarea puterii de cumpărare şi o ancoră în tsunami-ul de hârtie creat de băncile centrale. În aces-te condiţii, rezervele naţionale de aur reprezintă un factor de stabilitate şi stabilizare deosebit de important.
Dar cât aur mai au, de fapt, băncile centrale? Când spunem "aur" ne referim la stocurile fizice şi nu la chitanţele lăsate în depozitele lor drept confirmare a unor tranzacţii prin care metalul preţios a fost închiriat unor mari bănci globale, atunci când preţul aurului era cu mult sub cel de astăzi.
O dezbatere intensă a început în presa germană zilele trecute, în urma publicării concluziilor unui raport al Curţii Federale a Auditorilor. În raport se arată că "Banca centrală a Germaniei nu a supervizat adecvat rezervele de aur ale ţării", după cum scrie Associated Press.
Supervizarea inadecvată nu des-crie nici pe departe ce a făcut, sau mai bine zis ce nu a făcut, Bundes-bank. "Lingourile de aur nu au fost niciodată inspectate fizic de către Bundesbank sau de către auditori independenţi pentru a verifica autenticitatea şi greutatea lor", se arată în raportul Curţii Federale a Auditorilor, care mai precizează că "se utilizează doar confirmările scrise din partea depozitarilor".
Bloomberg scrie că "Bundesbank nu este de acord cu recomandările Curţii de Audit, conform cărora banca centrală trebuie să verifice depozitele externe de aur", deoarece "băncile centrale care deţin aurul Germaniei îl verifică anual şi nu există dubii privind integritatea, reputaţia şi siguranţa acestor depozite externe".
Poate că afirmaţiile Bundesbank ar fi fost credibile, dacă nu ar exista multe precedente istorice privind acordurile secrete dintre băncile centrale (n.a. cum a fost cel dintre Federal Reserve şi Bundesbank în prima jumătate a anilor '70, după eliminarea convertibilităţii dolarului în aur).
FMI şi Comisia Europeană au dezminţit orice acord între Grecia şi creditorii ei internaţionali, după ce autorităţile de la Atena au declarat că au obţinut o amânare de doi ani pentru a-şi finaliza ajustarea bugetară.
Sursa: Reuters”Au fost progrese în ultimele zile, dar problemele nesoluţionate trebuie încă rezolvate înainte ca un acord complet să fie încheiat”, a afirmat Fondul Monetar Internaţional într-un comunicat foarte scurt, citat de Agerpres.
Anterior în timpul zilei, ministrul grec de finanţe Yannis Stournaras a anunţat un acord cu FMI, UE și BCE asupra unui nou pachet de austeritate ce prevede 13,5 miliarde de euro de economii bugetare pe doi ani şi o amânare de doi ani pentru a însănătoşi conturile ţării.
De luni, 22 octombrie, Germania fierbe ca un cazan. „E aurul inca la locul lui?“ se intreaba politicieni, bancheri, jurnalisti, oameni de rand. Ingrijorarea e justificata. De decenii n-au mai fost numarate lingourile, nici macar de catre Bundesbank. Nici bonitatea nu le-a mai fost verificata. Nu cumva au fost „imprumutate“? Nu cumva o parte dintre ele a fost vanduta, in secret? Nu cumva lingourile de aur au fost retopite si amestecate intr-un aliaj mai putin pretios? Ceea ce incita nesiguranta este faptul ca Bundesbank, in bilanturile sale anuale, nu evidentiaza lingourile de aur separat, ci laolalta cu alte active legate de aur, intre care si certificate de valoare doar pe hartie. Acest lucru nu se stia insa inainte de un control tintit al Curtii Federale de Conturi. Aceasta s-a pus pe treaba la sesizarea unor politicieni.
" Petrolul Brent, tranzactionat la Londra, a suferit retrageri de aproape 7% in ultimele doua saptamani. Pietele au reactionat la estimarile mai slabe privind cresterea in economia globala, incetinirea fiind confirmata in trimestrul al treilea in China, al doilea consumator mondial de titei. Conflictul cu Iranul nu a mai parut o amenintare iminenta si a motivat astfel lichidarea unor pariuri asociate riscului blocarii celei mai importante rute de transport maritim, accentuand fortele gravitationale asupra petrolului. Totusi preturile erau pe 24 octombrie inca cu 10,4% mai ridicate fata de 1 iulie, desi cu 0,5% sub cele de la inceputul anului", spune Claudiu Cazacu, analistul sef al XTB Romania.
Datoria guvernamentală din zona euro a continuat să crească în trimestrul al doilea din 2012, aceasta ajungând la niveluri extreme în unele ţări din regiune, conform Eurostat.
Datoria a ajuns la 90% din PIB în perioada menţionată, de la 88,2% în primele trei luni ale anului curent, respectiv de la 87,1% în perioada aprilie - iunie 2011. În întreg blocul european (UE), datoria guvernamentală a crescut la 84,9% din PIB în trimestrul doi, de la 83,5% în primul trimestru, respectiv de la 81,4% în anul anterior.
Trimiteți un comentariu