vineri, 15 martie 2013

speculatiile din presa

Un cardinal umil şi simplu, însă un iezuit care nu a denunţat ororile dictaturilor latino sprijinite de SUA, ales papă chiar la debutul procesului Operaţiunii Condor la Buenos Aires, chiar înaintea tranziţiei Cubei către pro-americanism şi doar cu o zi înainte de alegrea preşedintelui Chinei, care a trecut astfel neobservată
Alegerea unui papa dintre cardinalii Americii Latine, casa celei mai mari comunităţi catolice din lume, este un gest simbolic. Alegerea unui papă ce provine dintr-o zona în care catolicismul este tot mai mult concurat de protestantism şi prozelitismul evanghelic de sorginte nord-americană este un gest pragmatic, iar la această se adaugă încercarea Vaticanului de a acordă atenţie marilor economii emergente. Însă presa internaţională nu consideră că doar aceste elemente au fost fundamentale pentru alegerea papei Francisc I.
Operaţiunea Condor, CIA şi Biserică Catolică
Când junta militară care a venit la putere în 1976 în Argentina a început represiunea sângeroasă împotriva opozanţilor, Jorge Mario Bergoglio era cel mai înalt prelat iezuit din ţară. Fusese numit Provincial al Ordinului Iezuit cu patru ani înainte, la numai 36 de ani. Anii săi în fruntea iezuiţilor au coincis cu cele mai negre momente ale operaţiunii Condor, iniţiată de dictaturile de dreapta latino-americane împotriva opozanţilor, cu sprijinul CIA şi al administraţiei Nixon, cu Henry Kissinger şi David Rockefeller jucând un rol major.
Pe 5 martie a început la Buenos Aires procesul a 25 de personalităţi implicate în valul de masacre care au costat viaţa a 50.000 de oameni şi dispariţia altor 30.000, închiderea a jumătate de milion de latino-americani şi torturarea a sute de mii. Printre cei judecaţi, fostul dictator argentinian (1976-1981) Jorge Rafael Videla. Procesul poate duce la dezvăluiri despre implicarea SUA şi despre crime până acum necunoscute. La o săptămână de la începerea procesului (ce ar putea dura doi ani), a fost ales papă iezuitul Jorge Mario Bergoglio...
Jorge Mario Bergoglio şi iezuiţii torturaţi
Junta condusă de generalul Jorge Videla a fost responsabilă pentru nenumărate asasinate, inclusiv pentru uciderea mai multor preoţi, călugări şi călugăriţe, imediat după înlăturarea de la putere a Isabelei Peron, în 1976. În 1985, la patru ani după ce a părăsit puterea, Videla a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Regimul militar a luat sfârşit după pierderea războiului pentru insulele Malvine cu Marea Britanie, în 1983.
Videla a avut însă o relaţie bună cu iezuitul Jorge Mario Bergoglio în anii “războiului murdar” din Argentina. În 2005, avocata Myriam Bregman a făcut o plângere împotriva lui Bergoglio, acuzandu-l că ar fi implicat în răpirea a doi preoţi iezuiţi, în 1976. “Dio Mio”, titra, joi, cotidinaul argentinian “12 Pagina”, cu referire la alegerea papei Francisc I. Ziarul aduce aminte de modul în care Bergoglio i-a demis pe preoţii Orlando Yorio şi Francisco Jalics, cu care a avut mai multe controverse legate de relatioa iezuiţilor cu junta militară. La scurt timp, cei doi au fost răpiţi şi eliberaţi după cinci luni de tortură şi interogatorii.
Bergoglio a invocat în 2005 dreptul prevăzut de legea argentiniană de a nu apărea în faţa instanţei. El a depus mărturie abia în 2010. Yorio l-a acuzat atunci pe actualul papă că l-a dat pe mâna echipelor morţii prin faptul că nu a explicat liderilor juntei că el, mai-marele iezuiţilor argentinieni sprijină activitatea preoţilor.
În Argentina, aproape întregul cler catolic superior era de partea juntei militare. “Chiar declaraţiile lui Bergoglio arăta că oficialii bisericii ştiau de la injceput despre torturi şi crime, dar chiar şi aşa au sprijinit junta în mod public. Dictatura nu ar fi putut acţionă aşa fără acest sprijin esenţial”, spunea, în 2005, avocata Bregman, citată de Los Angeles Times.
Un papă ostil Argentinei care naţionalizează petrolul
Un alt aspect important legat de cardinalul Bergoglio tinme de relaţia să foarte rece cu ultimii preşedinţi ai Argentinei, Nestor Kirchner şi Cristina Kirchner. Actuala preşedintă s-a lansat în decizii ce au nemulţumit Wall Street-ul şi City-ul londonez: a naţionalizat compania petrolieră naţională şi relansat pretenţii teritorioale asupra Malvinelor şi a resurselor de hidrocarburi descoperite în apele arhipelagului.
Actualul papă are însă relaţii bune cu actuală opoziţie din Argentina. Gabriela Michetti, lidera partidului de dreapta Propunerea Republicană şi Elisa Carrio, principala rivală a Cristinei Kirchner la prezidenţialele din 2007, au fost cele mai voclae în a-şi exprimă bucuria pentru alegerea papei.
Cardinalul Bergoglio a susţinut tacit un regim în care Argentina a adoptat un model economic neoliberal, cu îngheţarea salariilor, privatizări masive şi implicarea companiilor americane pe scară largă. Alegerea să că papa vine într-un moment în care regimurile de stânga se încăpăţânează să rămână la putere în Ecuador, Bolivia, Venezuela, Cubă.
Un papă pentru tranziţia către Cuba şi Venezuela “democratizate”
Alegerea papei argentinian în momentul în care capul de pod al Rusiei în Venezuela este şubrezit de moartea preşedintelui Hugo Chavez şi în care sfârşitul regimului Castro este o chestiune de timp poate fi o strategie prin care Vaticanul va încercă, prin imensă putere pe care i-o da religiozitatea latino-americanilor, să îndrepte aceste state către o tranziţie spre poziţii pro-americane.
Biserica Catolică se pregăteşte deja pentru o Cubă post-Castro, sprijinind actualul guvern de la Havana în liberalizarea economiei şi încurajarea micilor afaceri şi anticipând un parcurs al tranziţiei asemănător cu cel din Rusia, cu membrii regimului castrist transformandu-se în oligarhi ai turismului, energiei, comerţului exterior. Este o teză susţinută în Foreign Affair de Victor Gaetan...De altfel, aceasta este şi esenţa unei telegrame publicată de WikiLeaks, trimisă de ambasadorul SUA la Vatican în 2007. Textul aici.

Niciun comentariu: