Prin schimbarea radicală de viziune anunţată, guvernatorul Băncii Angliei se alătură şefului Rezervei Federale Americane (Fed), care a făcut din reducerea şomajului obiectiv prioritar al politicii monetare. În SUA, dobânda este menţinută aproape de zero de mai mulţi ani, iar tipărirea de dolari, prin repetate operaţiuni de relaxare cantitativă, urmează să fie încetinită pentru că a intrat deja într-o zonă riscantă. De altfel, banii injectaţi în bănci au întârziat să producă efecte benefice în economia reală. În loc să împrumute companiile, băncile au folosit banii primiţi de la Fed pentru a-şi curăţa bilanţurile, şi au ţinut în Trezorerie 85 miliarde de dolari, pentru care statul le-a plătit dobânzi de 5 miliarde de dolari. O nouă eră a tipăririi de bani a început şi în Japonia, care încearcă să scape de deflaţie şi să stimuleze economia amorţită. Guvernatorul băncii centrale a anunţat, în primăvară, că va dubla masa monetară, injectând anual echivalentul a peste jumătate de trilion de euro în piaţă, cu scopul declarat de a creşte inflaţia la 2%. Ideea ieşirii din criză prin inflaţie şi bani ieftiniţi artificial este pe cât de veche, pe atât de iluzorie, a avertizat Jens Wiedmann, şeful Bundesbank (unul din ultimii mohicani care se opun tipăririi masive de bani). Tot el a declarat că politica monetară nu poate rezolva în mod real problemele economiei şi nu poate ţine locul reformelor structurale făcute de guverne.
Keynes vs Friedman vs Hayek. Disputa laureaţilor Nobel continuă
Ideile a trei economişti din secolul trecut, toţi laureaţi Nobel, dar cu viziuni diferite, au modelat politicile economice care guvernează şi acum lumea. Britanicul John Maynard Keynes a fost un susţinător aprins al intervenţiilor guvernamentale în economie, considerând că statul trebuie să cheltuiască mai mult în vreme de criză, pentru a stimula consumul şi a compensa deficitul de cerere al pieţelor, chiar cu riscul inflaţiei. Monetaristul american Milton Friedman, la fel ca şi austriacul F.A. Hayek, a susţinut că, dimpotrivă, intervenţia statului în pieţe nu produce decât distorsiuni, iar creşterea cheltuielilor guvernamentale nu se poate face decât pe seama avuţiei private, confiscate fie direct prin taxe, fie prin inflaţie, dacă se tipăresc mai mulţi bani pentru a le susţine. Opiniile lui Friedman şi ale lui Hayek se despart, însă, când vine vorba de politica monetară. Aici, Friedman susţine intervenţionismul băncilor centrale, care pot influenţa evoluţia economiei, controlând masa de bani (tipărind mai mult în criză şi restrângând masa monetară în vreme de creştere, cu grijă doar pentru inflaţie), în timp ce Hayek crede că astfel de intervenţii au consecinţe la fel de rele ca şi cele făcute de guverne, aflându-se chiar ele la originea creării unor bule care ajung să se spargă. În prezent, politicile fiscale şi monetare din lume sunt o oglindă a ideilor intervenţioniste emise de Keynes şi Friedman, în doze diferite de la ţară la ţară.
2 comentarii:
Pacepa a înnebunit. La vârsta de 85 de ani, fostul general al serviciilor noastre de spionaj, Ion Mihai Pacepa, dă semne convingătoare de demenţă, publicând o carte de dezinformare, intitulată chiar aşa - "Disinformation" - în care, începând de la pagina 343, inventează, despre ziarul BURSA, tot soiul de fantezii.
Pacepa spune despre noi că l-am fi făcut KGB-ist şi că, anul trecut, am fi iniţiat o campanie de strângere de semnături, pentru declanşarea unei investigaţii asupra implicării sale în răpirea supersecretă, din 1970, a iugoslavului Vladimir Dapcevici, emigrat în Belgia.
Pacepa îşi amplifică delirul, spunând că l-am fi catalogat drept homosexual şi atinge apogeul, afirmând că BURSA este un ziar violent antisemit, care l-ar fi făcut "jidan".
Domnule Pacepa, nu ştiu dacă ai fost KGB-ist, iar dacă da, atunci sper că-ţi vei fi plătit taxele pentru veniturile suplimentare.
Nu cred că mai ai vreo orientare sexuală, la vârsta ta, aşa că, dacă te-aş face homosexual, atunci te-aş lăuda.
În 1970, pictam o natură statică cu mere, aşa că n-am băgat de seamă dacă l-ai răpit sau nu pe Dapcevici, fie-i ţărâna uşoară!
N-am ştiut că eşti evreu, ca şi mine.
În 2015, grecii trebuie să achite a treia tranşă din ajutorul financiar, după ce primele două au cumulat 215 mld. euro. Surse apropiate ministrului german de finanţe, Wolfgang Schaeuble, susţin că, pentru prima oară, criza economică din Grecia va fi finanţată din bugetul UE.
Prin urmare, dacă a treia tranşă de ajutor pentru Grecia se ridică la 11 mld. euro, Germania va trebui să plătească în jur de 3 mld. euro. Economia Germaniei are o cotă de 28% în economia UE şi fiecare ţară contribuie la ajutorul financiar cu exact cota pe care o are în economia globală a UE. Presa germană susţine că nemţii vor trebui să contribuie cu mare parte din suma necesară ajutorului financiar şi, tocmai de aceea, Germania se opune unui nou ajutor pentru Grecia.
Trimiteți un comentariu