vineri, 30 august 2013

Revista Foreign Policy publică în ultimul său număr lista celor șapte lovituri de stat în care CIA a admis oficial că a fost implicată sau le-a regizat și realizat de la un cap la altul. În chiar aceste zile, scrie Foreign Policy, teoriile conspiraționiste susțin că atât Frații Musulmani, cât și guvernul susținut de armată la Cairo sunt în strânsă tovărășie cu Statele Unite. Aceste teorii sunt la ordinea zile în Egipt.
 
Iată însă lista loviturilor de stat organizate de SUA și recunoscute oficial de Washington.
 
Iran, 1953. În ciuda speculațiilor privind rolul CIA in instalarea unui guvern militar în Siria, în 1949, înlăturarea premierului iranian Mohamed Mossdegh este cea mai timpurie lovitură de stat a Războiului Rece în care SUA și-au recunoscut implicarea. In 1953, după aproape doi ani în care Mossadegh a condus guvernul Iranului, timp în care el l-a înfruntat pe șahul Mohammad Reza Pahlavi și a naționalizat industria petrolieră a țării, operată de companiile britanice, el a fost forțat să demisioneze și a fost arestat, petrecându-și restul zilelor sub arest la domiciliu. Potrivit recent declasificatelor documente CIA, ’’exista perspectiva de a lăsa Iranul descoperit în fața unei invazii sovietice, într-o perioadă în care Războiul Rece era la apogeu și când SUA erau implicate într-un război nedeclarat in Coreea, împotriva forțelor susținute de URSS și China. Toate acestea au constrâns SUA să planifice și să execute TPAJAX (numele de cod al operațiunii loviturii de stat)’’
Guatemala, 1954. Deși SUA l-au susținut inițial pe președintele Jacobo Arbenz (Departamentul de Stat l-a considerat un personaj important după accederea la putere, pregătită și susținută militar de SUA), relația s-a răcit când Arbenz a încercat o serie de reforme privind proprietatea funciară, care amenințau companiile americane – United Fruit Company. O lovitură de stat dată în 1954 l-a forțat pe Arbenz să renunțe la putere, lăsând loc unei junte. Detaliile clasificate ale implicării CIA în acest puci, incluzând echiparea rebelilor și trupelor paramilitare, în timp ce marina americană instaura o blocadă a coastei Guatemalei, au fost publicate în 1999.
Congo, 1960. Patrice Lumumba, primul premier al statului Congo (apoi Republica Democratică Congo), a fost înlăturat de președintele congolez Joseph Kasavubu, în timpul unei intervenții belgiene susținută de SUA. A fost o intervenție violentă, menită să mențină influența belgiană în Congo, dupa decolonizare. Lumumba a reușit să se opuna militar forțelor belgiene, recurgând la ajutorul logistic sovietic. Este motivul pentru care CIA a considerat că Lumumba este o amenințare pentru noul guvern al lui Joseph Mobutu. Comisia Church a Senatului SUA, formată din 11 senatori care monitorizau acțiunile clandestine ale CIA, a remarcat că CIA ’’a cotinuat să mențină legături cu congolezi care și-au exprimat dorința de a-l asasina pe Lumumba’’ și că ’’ofițerii CIA i-au încurajat si le-au oferit sprijin acestor congolezi, în efortul lor de a-l asasina pe Lumumba’’. După o încercare eșuată de a-l asasina pe Lumumba cu ajutorul unei batiste otrăvite, CIA a îndreptat trupele congoleze spre locația în care acesta se afla și le-a indicat care sunt căile de fugă care trebuie blocate. Lumumba a fost capturat la finalul lui 1960 și ucis în luna ianuarie a anului următor.
Republica Dominicană, 1961. Dictatura lui Rafel Trujillo, care a recurs la purificarea etnică, mii de haitieni fiind uciși, și care a încercat să-l asasineze pe președintele Venezuelei, s-a încheiat prin asasinarea sa în timpul unei ambuscade la care au participat disidenți politici înarmați. Deși cel care l-a împușcat mortal pe Trujillo a spus că ’’Nimeni nu mi-a spus să merg și să-l ucid pe Trujillo’’, el avea toata susținerea CIA. Comisia Church a descoperit că ’’a fost oferit sprijin material, constând în trei pistoale și trei carabine, iar SUA știau că disidenții doreau să-l înlăture pe Trujillo, cel mai probabil pe calea unui asasinat.’’
Republica Vietnam, 1963. SUA erau deja profund implicate în Vietnamul de Sud în 1963, iar relația cu liderul Ngo Dinh Diem devenea tot mai tensionată, pe măsură ce acesta încerca să-i suprime pe budiști. Potrivit Pentagon Papers, pe 23 august 1963, generalii sud-vietnamezi care puseseră la cale o lovitura de stat au contactat oficiali ai SUA, cărora le-au detaliat planul. După o perioadă de indecizie a SUA, generalii au dat lovitura și l-au ucis pe Diem, pe 1 noiembrie 1963, cu sprijin american, sub forma a 40.000 de dolari din fondurile CIA.
’’Pentru lovitura de stat împotriva lui Ngo Dinh Diem, SUA trebuie să își accepte partea lor de responsabilitate’’, arată documentele Pentagonului. ’’Începând cu agust 1963, am autorizat, sancționat și încurajat eforturile pentru o lovitură de stat a generalilor vietnamezi și am oferit sprijin total pentru un nou guvern. Am menținut contacte clandestine cu ei în timpul planificării și executarii loviturii de stat și am văzut și amendat planurile lor de operațiuni, după cum am propus și un nou guvern.’’
Brazilia, 1964. Temându-se că noul președinte brazilian Joao Goulart, după expresia ambasadorului american Lincoln Gordon, ’’va face din Brazilia o China a anilor ’60’’, SUA au susținut lovitura de stat din 1964, condusă de Humberto Castello Branco, șeful statului major al armatei braziliene. În zilele de dinaintea loviturii, CIA a încurajat protestele de stradă împotriva guvernului și a furnizat combustibiul și ’’arme de fabricație neamericana’’ celor care sprijineau armata. ’’Cred că trebuie să facem tot ce se poate, să fim pregătiți să facem tot ce trebuie’’, le-a spus președintele Lyndon Johnson celor care puneau la cale lovitura de stat, potrivit documentelor declasificate din National Security Archive. Armata braziliană a condus țara până în 1985.
Chile, 1973. SUA nu l-au dorit niciodată la putere pe socialistul Salvador Allende. Acesta a câștigat democratic alegerile din Chile, din 1970, și a devenit președinte. Richard Nixon a cerut CIA să ’’faca sa țipe economia chiliană’’ și agenția a lucrat cu trei grupuri din Chile, fiecare punând la cale câte o lovitură împotriva lui Allende. Agenția a mers într-atât de departe încât a furnizat și armele, dar planurile au fost abandonate când CIA a început să nu mai aibă încredere în oamenii din Chile. Însă planul de sabotare a economiei chiliene a mers mai departe, până când generalul Augusto Pinochet a dat o lovitură de stat, in 1973. Relatarea oficială a CIA despre preluarea puterii, pe 11 septembrie 1973, arată că agenția ’’știa despre lovitura de stat a armatei și culegea date de la unii dintre participanții la puci și, pentru că CIA nu a descurajat lovitura din 1973 și a încercat să instige la lovitură de stat în anii anteriori, probabil a încuviințat această lovitură’’. CIA a mai organizat și o campanie de propagandă pentru sprijinirea noului regim Pinochet, după 1973, în ciuda faptului că știa despre gravele violări ale drepturilor omului, inclusiv uciderea disidenților politici.

3 comentarii:

Anonim spunea...

David has recalled parliament to discuss the ongoing crisis in Syria so in similar fashion I'm bringing this week's PMQs forward before his day in the House. I personally feel that 'necessary measures to protect civilians' entails the likes of emergency medical supplies and gas-masks for example. If that requires military support then so be it, but is far more likely to gain UN backing. Whether or whenever exercised, international arrest warrants should also be issued once culpability for use of chemical weapons is established. Notwithstanding his second pointless recall of parliament in straitened times, my questions today lay with David's governance.

"Although you have power to act with ministerial backing, before the summer recess you were pressed to recall parliament before military action against Syria; indeed you've said a parliamentary vote isn't binding. Albeit you seem to have retreated somewhat yesterday, why is this government policy, Dave, and not a free vote? Are you, and Nick I suppose, using party whips to create the illusion of wider support? Have you already made up your mind whatever the outcome?"

"You've been holding meetings of the National Security Council, primarily MPs with some military and intelligence agency advisors, yet in your own words you've previously said of the military, 'I tell you what, you do the fighting and I'll do the talking'. So what role have the military played in decision making, Dave? Are they influential or purely advising on operational matters? Have your own thoughts or conversations with Obama taken precedence? We should be told."

Anonim spunea...


David Cameron's reaction to the defeat


Here is what David Cameron said to Ed Milband. Miliband asked for an assurance that Cameron would not use the royal perogative to launch an attack on Syria (ie, without consulting parliament) and that instead he would only launch an attack following a Commons vote.


I can give that assurance. Let me say, the House has not voted for either motion tonight. I strongly believe in the need for a tough response to the use of chemical weapons, but I also believe in respecting the will of this House of Commons. It is very clear tonight that, while the House has not passed a motion, it is clear to me that the British parliament, reflecting the views of the British people, does not want to see British military action. I get that and the government will act accordingly.


10.35pm BST

Snap summary


To recap - here are the main points.

• MPs have voted down a government attempt to secure provisional authorisation for military intervention in Syria.
• David Cameron has said he will respect the decision, and not order an attack.

Anonim spunea...

Gaze şi petrol, monopolul Rusiei în Europa

Arabia Saudită, cu aprobarea SUA, ar fi oferit Rusiei monopolul pentru petrol şi gaze în Europa, în schimbul căderii liderului sirian Bashar al-Assad, reiese dintr-o scurgere de informaţii ajunsă în presă. Dezvăluirea a fost făcută iniţial pe 21 august de către ziarul libanez de limbă arabă As-Safir. Cotidianul, care are legături cu mişcarea libaneză pro-Assad Hezbollah, a publicat citate dintr-un “raport diplomatic” privind o întâlnire ce a avut loc pe 31 iulie la Moscova, între preşedintele rus Vladimir Putin şi şeful serviciului secret saudit, Bandar bin Sultan. Ziarul nu a precizat căreia dintre părţi îi aparţine raportul, transmite rador, care citează EUObserver.

Într-unul dintre citate, Bandar declară: “Haideţi să examinăm cum putem să creăm o strategie unică ruso-saudită cu privire la petrol. Scopul este să convenim asupra unui preţ al petrolului şi asupra cantităţilor produse care să menţină preţul stabil pe pieţele globale ale petrolului … Noi înţelegem marele interes al Rusiei cu privire la petrolul şi gazele existente în Marea Mediterană, din Israel şi Cipru prin Liban şi Siria. Şi înţelegem importanţa conductei ruseşti de gaze către Europa. Nu suntem interesaţi să intrăm în competiţie cu acestea. Putem coopera în acest domeniu.”

Într-un punct anterior al discuţiei, sauditul afirma: “Orice înţelegere la care am ajunge în urma acestei discuţii nu va fi doar o înţelegere saudito-rusă, dar va fi de asemenea şi o înţelegere americano-rusă. Am vorbit cu americanii înainte de vizită, iar ei au promis să respecte orice înţelegere pe care ar urma să o încheiem.”

Textul reprodus de ziar arată că Bandar ar fi afirmat că are influenţă asupra grupărilor militante islamiste cecene şi că le va determina să atace Jocurile Olimpice de la Soci, care vor avea loc în Rusia la anul, în cazul în care Putin nu se va conforma.