joi, 15 mai 2014

Christine Lagarde, directoarea generală a Fondului Monetar Internațional (FMI), și-a exprimat, vineri, speranța că guvernul ucrainean își va respecta angajamentele din cadrul planului de susținere financiară în valoare de 17,1 miliarde de dolari încheiat cu Kievul, transmite AFP, potrivit B1Tv.
”Ne exprimăm speranța că autoritățile ucrainene își vor respecta angajamentele din program”, a declarat Christine Lagarde, aflată în Maroc, în timp ce FMI a menționat recent într-un raport că asistența financiară va fi ”revizuită” în cazul secesiunii estului Ucrainei.
Banca centrală de la Kiev a anunțat miercuri că Ucraina a primit prima tranșă de 3,19 miliarde de dolari, în cadrul planului de ajutorare în valoare de 17 miliarde de dolari aprobat recent de către Fondul Monetar Internațional.
Haosul, mai mult sau mai puţin aparent, creat de criza din Ucraina poate fi fondul ideal pe care Washingtonul Bruxelles-ul să negocieze în spatele uşilor închise o nouă ordine a relaţiilor lor, a cărei naştere ar fi fost altfel zădărnicita tocmai de necesitatea de a respecta principiile democratice. Este vorba de încheierea unui Acord de Parteneriat Transatlantic pentru Comert si Investitii (acord de liber schimb care ar crea cea mai mare piata mondială) care va impune principiile economiei americane in Europa. Este vorba de comercializarea în Europa a gazelor de şist lichefiate produse în SUA, de exploatarea de către marile companii americane a gazelor de şist din Europa şi de suplimentarea viguroasă a bugetelor militare ale statelor NATO, în ciuda austerităţii la care este supusă populaţia.
Dacă este să ne concentrăm doar asupra aspectului energetic, se poate observa cât de mult criza din Ucraina foloseşte marilor companii energetice occidentale.
Spre exemplu, premierul polonez Donald Tusk, lansa în paginile Financial Times, în urma cu doar câteva săptămâni, dezbaterea asupra creării unei Uniuni Energetice Europene. Principiile acestei noi uniuni enunţate de Tusk sunt: 1. negocierea contractelor energetice de CE, nu de fiecare stat în parte; 2. mecanismul de negociere ar trebui să devină şi mai dur în cazul în care Rusia decide să oprească furnizarea gazelor; 3.construirea unei infrastructuri care să nu mai permită existenţa unui singur furnizor – Gazprom; 4. exploatarea la maximum a gazelor de şist şi cărbunelui în Europa; 5. importuri de gaze lichefiate din SUA şi Australia.

Niciun comentariu: