Cazurile în care chiriaşii sunt obligaţi să plătească taxa reies din Codul fiscal, normele de aplicare a acestuia (HG 421/2014) şi normele referitoare la declararea lucrărilor către proprietar (HG 670/2012). Problema principală este, după cum afirmă consultanţii fiscali şi contabilii, că interpretarea acestor prevederi coroborate nu este unitară. Autorităţile fiscale din ţară explică şi pun în practică diferit reglementările. Din această cauză, companiile se expun unor riscuri serioase, ajungând să datoreze nu doar valoarea taxei, ci şi accesorii. Ce stabileşte legislaţia?
Codul Fiscal arată că impozitul pe construcţii speciale se calculează asupra valorii construcţiilor existente în patrimoniu pentru care nu se datorează taxele locale pe clădiri. Prin urmare, construcţiile exceptate, inclusiv cele de amenajare a spaţiului - prin modernizare, extindere etc - pot fi subiect al taxei pe stâlp. În acest punct intervine HG 670/2012 care impune un prag al valorii acestor construcţii peste care chiriaşii trebuie să informeze proprietarii clădirilor. Scopul comunicării este ca proprietarii să declare autorităţilor valoarea majorată a clădirilor şi să plătească, în consecinţă, un impozit local mai mare. Astfel, apar, teoretic, două situaţii. În prima variantă, proprietarul, informat de chiriaş, a modificat declaraţia referitoare la clădire, cu îmbunătăţirile care depăşesc 25% din valoarea acesteia, şi a virat impozitul aferent. În a doua variantă, chiriaşii care nu şi-au anunţat proprietarii despre lucrările de construcţie pe care le-au efectuat pentru că valoarea aceastora era mai mică de 25% din valoarea clădirii trebuie să plătească taxa. „Dacă valoarea lucrărilor este mai mică de 25% din valoarea clădirii, chiriașul nu are obligația să îi comunice proprietarului efectuarea lor. Prin urmare, atâta timp cât proprietarul nu știe de efectuarea lucrărilor, nu le declară și, evident, nu plătește impozit local pe clădiri pentru aceste lucrări. Potrivit ANAF, deşi acest lucru vine în contradicţie cu prevederile din Codul fiscal şi din normele metodologice de aplicare, chiriașul datorează impozitul de 1,5% din valoarea lucrărilor“, explică Eugenia Ion, tax consultant, Contexpert.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu