Puterile Europei se duelează cu proiectele magistralelor gaziere în războiul geostrategic cu miză mare pentru securitatea energetică a continentului.Gazprom caută aliați pentru a avea o poziție și mai puternică în piața care funcționează și pe baza altor elemente decât cele comerciale.Conflictul cald cu Ucraina în Crimeea a avut anterior episoadele unui război rece al gazului între Kiev și Moscova care a arătat că Europa este vulnerabilă atunci când depinde de ruta ucraineană. Nord Stream și South Stream au fost răspunsuri la această problemă a echilibrului în care Vestul a jucat volei cu Gazprom peste țările din Est. Pentru ruta nordică lucrările nu au angajat prea mult poziția Estului, doar Polonia având reproșuri la adresa Germaniei care a tras conducta prin Baltica fără prea multe discuții.Ruta sudică, la care României i-a fost fluturat la un moment dat proiectul pe sub nas, a fost blocată de Uniunea Europeană. La Bruxelles s-a descoperit că rușii ar avea o poziție prea puternică, dacă prind Europa și prin Sud cu o magistrală. South Stream dădea Turciei, Bulgariei, Serbiei, Ungariei și Austriei roluri de tranzit spre principalul consumator –Italia. Decizia politică a nemulțumit economic țările de pe traseu dar a fost înghițită ca un sacrificiu. Lucrările la Nord Stream 2 sunt prezute să înceapă în 2018. Polonia este acum și mai supărată ; Gazprom vrea să redeschidă și Turc Stream iar Bulgaria negociază cu Rusia dezgroparea South Stream.
România nu a putut să impună proiectul Nabucco, prea complicat și rămas fără resurse de gaze, și s-a consolat cu AGRI- un interconector care ar lega Azerbaijan, Georgia și România pe o rută prin Marea Neagră. Discuțiile sunt mai mult diplomatice între țări care își caută un loc pe harta magistralelor gaziere.Tăcerea de la București nu este însă de aur. Bulgaria și Polonia nu au gaze dar ies din front cu gura pentru a primi ceva din tortul acestei piețe care acum își taie bucățile. Frișca e la ruși dar nu este clar cine ține cuțitul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu