Sfârșitul UE nu este sfârșitul Europei. Pe ce baze noi ar trebui
construit un proiect politic european cu respect față de națiuni?
- Atunci când ne întoarcem în timp la premisele construcției europene,
constatăm că s-au înfruntat două viziuni: cea a lui Jean Monnet, despre care
legenda reține că este „Părintele fondator” al Europei, și cea a lui de Gaulle.
Prima consta în construirea, în grabă și pe spinarea popoarelor, a unei Europe
supranaționale, integrate, care să nu fie o entitate strategică ci o mare
piață. A doua viza promovarea unei Europe interguvernamentale, al cărei scop
principal să fie înainte de toate cooperarea în domeniul apărării, afacerilor
externe, cooperării științifice și tehnice. Vedem dar că primul proiect a câștigat. Dar este un fiasco. Și când încercăm
să trecem în revistă ce funcționează sau a funcționat în Europa, constatăm că
sunt mai ales proiecte care țin mai degrabă de cea de-a doua viziune: Airbus,
Agenția Spațială Europeană, CERN (Organizația europeană de cercetare
nucleară). Problema este că cele două viziuni, adică Europa economiei și a dreptulu și
Europa politică,sunt incompatibile. Favorizând concurența feroce între țări,
generând o ierarhie între câștigătorii procesului de integrare (mai ales
Germania și țările vecine) și perdanții acestuia (cu grade diferite, toate
țările periferice), dezarmând statele și interzicând intervenția puterii publice
în economie, Uniunea Europeană a omorât Europa, cea adevărată, cea a proiectelor
concrete și care funcționează. De aceea, credem că nimic nu va fi posibil dacă nu se renunță la cadrul
actual. Nu ne vom întoarce la anii 1960, dar nici nu vom putea realiza nimic în
condițiile economice și juridice actuale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu