Iată cum trebuiau calculate numărul de persoane de pe listele electorale...

INS a prezentat date umflate faţă de rezultatele provizorii şi rezultatele preliminare, cu cca 1 milion de persoane. Cu toate acestea, reiese clar că numărul persoanelor cu drept de vot a fost sub cel „decis” de CCR în 2012. Cotidianul.ro a „refăcut” lista electorală exact aşa cum a cerut Traian Băsescu şi a aprobat ilegal CCR şi rezultă că referendumul din 2012 a fost VALID.

Câte persoane NU aveau drept de vot conform recensământului
Conform datelor definitive prezentate de INS, conform recensământului din 2011, populaţia stabilă a României a fost de 20.121.641 de locuitori. Populaţia stabilă = persoanele prezente + persoanele temporar absente (cetăţeni cu domiciliul stabil în România plecaţi temporar, până în 12 luni în străinătate).
Defalcat pe vârste, avem următoarea situaţie:

- 0-5 ani: 1.045.029 persoane

- 5-9 ani: 1.054.391 persoane

- 10-14 ani: 1.090.226 persoane

Avem aici deci între 0 şi 14 ani un număr de: 3.189.646 persoane fără drept de vot.

Între 15 şi 19 ani avem un număr 1.108.453 de persoane. Este de neînţeles de ce INS a ales această formulă de departajare şi nu a mers pe varianta categoriilor de vârstă care să delimiteze populaţia majoră (cu drept de vot) şi populaţia minoră (fără drept de vot). Totuşi, pentru a estima câţi dintre cei între 15 şi 19 ani din noiembrie 2011 erau fără drept de vot, adică între 15 şi 18 ani, scădem 35% (considerăm că procentul ce ar trebui scăzut este mai mic, dar am ales acest procent de 35% pentru a acoperi şi o eventuală marjă de eroare). Ar rezulta că între 15-18 ani am avut un număr de 720.494 persoane. Adunând numărul de persoane aflate între 0 şi 14 ani cu cele între 15 şi 18 ani, avem deci un număr de 3.910.140 de persoane fără drept de vot, conform recensământului din 2011.

Care era lista electorală corectă în iulie 2012

Se ştie, conform legii referendumului, lista electorală pentru un referendum naţional este similară listei electorale pentru alegerile parlamentare. De asemenea, se ştie, după „indicaţiile preţioase” date din „garaj” de Traian Băsescu, preşedintele Curţii Constituţionale, printr-o procedură ilegală („celebra” adenda la un document al CCR), a adăugat la lege şi a stabilit că lista electorală pentru referendum este similară listei electorale pentru alegerile prezidenţiale.
După modificarea ilegală efectuată de CCR, a reieşit că numărul persoanelor înscrise în lista pentru referendumul iulie 2012 a fost de 18.292.464, iar pragul de participare, 50%+1 = 9.146.233. (Se ştie, pe 29 iulie 2012 au participat 8.459.053 de persoane, adică 46,24%, motiv pentru care CCR a invalidat referendumul.)

Având acum datele de la INS (care de fapt erau cunoscute şi în iulie 2012), vă prezentăm cum trebuia stabilită lista electorală pentru referendumul din 2012. Trebuiau luate în calcul următoarele date:

- numărul persoanelor cu drept de vot din cadrul populaţiei stabile

- numărul persoanelor cu drept de vot cu domiciliul stabil în străinătate

Iată cum trebuiau calculate numărul de persoane de pe listele electorale:

1. se calculează numărul persoanelor fără drept de vot din cadrul populaţiei stabile: 3.189.646 (0-14 ani) + 720.494 (15-18 ani) = 3.910.140 persoane fără drept de vot;
2. se calculează numărul persoanelor cu drept de vot din cadrul populaţiei stabile: 20.121.641 (populaţie stabilă) – 3.910.140 (persoane fără drept de vot) = 16.211501 persoane cu drept de vot;
3. se adună numărul persoanelor cu drept de vot din cadrul populaţiei stabile cu numărul cetăţenilor români cu domiciliul stabil în străinătate, conform înregistrărilor deţinute de MAI (din informaţiile obţinute anul trecut de la MAI, numărul persoanelor cu „RDS” - români cu domiciliul stabil în străinătate - era de 447.000 de persoane. ATENŢIE, aceste 447.000 de persoane nu au făcut, legal, obiectul recenzării); 16.211501 (persoane cu drept de vot din cadrul populaţiei stabile) + 447.000 (persoane cu paşaport RDS) = 16.658.501 persoane ce trebuiau trecute pe lista electorală pentru referendum.

Care a fost pragul de participare real pe 29 iulie 2012
Conform acestor calcule, deci pe lista electorală pentru referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu trebuiau să se afle 16.658.501 persoane cu drept de vot. În acest caz, pragul de participare pentru ca referendumul să fie valabil trebuia să fie de: 8.329.251 de persoane.

Reamintim, pe 29 iulie 2012, la referendum s-au prezentat un număr de 8.459.053 de persoane. Rezultă că referendumul trebuia validat şi Traian Băsescu trebuia demis.

Precizări necesare:

• Calculele efectuate de cotidianul.ro au fost făcute conform procedurilor decise pe axa Traian Băsescu-CCR, şi nu după prevederile Legii 3/2000, legea referendumului.
• S-a mers pe lista electorală utilizabilă la alegerile prezidenţiale aşa cum a cerut Traian Băsescu şi a acceptat ilegal CCR.
• S-au luat în calcul persoanele cu drept de vot domiciliate în ţară, persoanele cu drept de vot domiciliate în ţară, dar plecate temporar în străinătate şi persoanele cu drept de vot cu domiciliul în străinătate.
• Calculele cotidianul.ro sunt efectuate în baza rezultatelor definitive publicate de INS, deşi acestea sunt extrem de dubioase, ţinând cont că, faţă de rezultatele provizorii (publicate pe 2 februarie 2012) şi rezultatele preliminare (publicate pe 24 august 2012), numărul populaţiei stabile a fost anunţat acum ca fiind cu 1 milion mai mare.

Datorita bunei administrari - Barroso, Merkel, Rehn, Rompuy si alti incompetenti ...

Numărul instituţiilor financiare cu capital străin care derulează operaţiuni "private banking" în Elveţia a scăzut de la începutul anului trecut, în condiţiile în care ţara pare că va elimina secretul bancar, precum şi pe fondul creşterii costurilor generate de înăsprirea reglementărilor de capital, potrivit Bloomberg, care citează Asociaţia Băncilor Străine din Elveţia.  Numărul băncilor elveţiene cu capital străin a scăzut la 129 la finele lunii mai, de la 145 la începutul anului trecut.  Activele în administrare ale aces­tor instituţii s-au diminuat cu 25% în ultimii cinci ani, la 870,7 miliarde franci elveţieni (921 miliarde dolari), odată ce clienţii şi-au retras banii sau au plătit taxele aferente veniturilor nedeclarate, ascunse în Elveţia.   Centru global de private banking prin tradiţie, Elveţia îşi pierde rapid acest statut din cauza campaniilor derulate de SUA şi Germania împotriva evaziunii fiscale realizate prin transferul averilor în conturi secrete offshore, în aşa-numitele paradisuri fiscale.  Printre băncile care au renunţat deja la operaţiunile de private banking din Elveţia se numără "Lloyds Banking Group" din Marea Britanie, "Banco Santander" din Spana, "Commerzbank" din Germania şi "ING Groep" din Olanda. În cele mai multe cazuri, activele acestor bănci au fost preluate de instituţii cu capital local.  În următoarea perioadă ar putea avea loc noi ieşiri. HSBC, cea mai mare bancă de servicii private cu capital străin din Elveţia (după valoarea activelor), ar putea vinde o parte din operaţiunile elveţiene. Totodată, compania italiană de asigurări "Assicurazioni Generali" SpA vrea să înstrăineze "BSI Group", bancă de servicii private din Lugano, cu o existenţă de 140 de ani.  Anul trecut, "Julius Baer Group" din Elveţia a preluat operaţiunile de management al averilor derulate de "Bank of America Merrill Lynch" în afara SUA.(sursa - bursa) 

Consiliul de Administraţie (CA) al Băncii Naţionale Române (BNR) a decis...

Consiliul de Administraţie (CA) al Băncii Naţionale Române (BNR) a decis, astăzi, reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5% pe an de la 5,25% începând de mâine, potrivit unui comunicat de presă emis de bancă. Potrivit comunicatului de presă, CA al BNR a mai hotărât:

1. Rata dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) va coborî la nivelul de 8,0 la sută pe an, de la 8,25%, iar rata dobânzii pentru facilitatea de depozit va fi de 2,0% pe an față de 2,25%;
2. Gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar;
3. Menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

"Deciziile constituie un semnal pozitiv pentru sistemul bancar, mediul de afaceri şi populaţie, în sensul imprimării unui trend de ieftinire graduală a creditării în lei şi de stimulare a activităţii economice. O asemenea configurare a politicii monetare vizează, în continuare, îndeplinirea obiectivului privind asigurarea stabilităţii preţurilor pe termen mediu, în condiţiile prezervării stabilităţii financiare şi ale atenuării impactului nefavorabil exercitat de factorii interni şi externi asupra redresării economiei româneşti", a precizat BNR într-un comunicat de presă. Analiza celor mai recente date macroeconomice relevă o evoluţie a inflaţiei în linie cu prognozele anterioare ale băncii centrale, precum şi persistenţa deficitului de cerere în pofida ameliorării dinamicii activităţii economice. În luna mai, rata anuală a inflaţiei, conform indicelui preţurilor de consum calculat de Institutul Național de Statistică pe baza metodologiei naţionale, a fost de 5,32%, în creştere marginală faţă de luna martie (5,25%), pe fondul majorării preţurilor volatile alimentare şi a unor accize. În acelaşi timp, rata anuală a inflaţiei determinate pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum - indicator calculat de Institutul Național de Statistică conform metodologiei Eurostat şi destinat asigurării comparabilităţii la nivel european - s-a situat la 4,38%, în scădere de la 4,56% în decembrie 2012 şi 4,45% în martie 2013. Rata anuală a inflaţiei de bază CORE2 ajustată şi-a continuat trendul descendent coborând până la 2,66 la sută în luna mai 2013, comparativ cu 3,25 la sută în luna decembrie 2012. În ceea ce priveşte creşterea economică, dinamica anuală a PIB s-a îmbunătăţit în primul trimestru al anului 2013 (la 2,2 la sută față de 1,1 la sută în trimestrul IV 2012) datorită exporturilor nete, a căror redresare a antrenat un avans semnificativ al producţiei industriei prelucrătoare. Evoluţia favorabilă a balanţei comerciale s-a reflectat asupra contului curent, al cărui sold s-a menţinut pozitiv în primele patru luni ale anului, explică BNR în comunicat. Dinamica anuală a creditului în valută acordat sectorului privat a scăzut cu 4,1 la sută în timp ce creditarea în moneda națională a stagnat. Cursul de schimb a înregistrat fluctuații mai ample din cauza volatilității sporite a apetitului pentru risc al investitorilor și a persistenţei incertitudinilor privind evoluţia activității economice la nivel european și global.  "În acest context, conduita politicii monetare a vizat ancorarea fermă a anticipaţiilor inflaţioniste, consolidarea transmisiei impulsului de politică monetară și sporirea încrederii în evoluția pozitivă a economiei, în condițiile realizării acordurilor cu instituțiile financiare internaționale. Adecvarea manierei de gestionare a lichidităţii din sistemul bancar şi îngustarea coridorului simetric format de ratele dobânzilor la facilităţile permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară s-au reflectat favorabil în trendul descendent al ratelor dobânzilor interbancare şi al randamentelor titlurilor de stat, acestea plasându-se în prezent în apropierea sau sub nivelul ratei dobânzii de politică monetară", se mai arată în comunicat.

Actuala proiecţie pe termen scurt reconfirmă reluarea dezinflaţiei începând din luna iulie 2013. Rata anuală a inflaţiei este aşteptată să coboare într-un ritm mai accelerat şi să reintre în lunile septembrie/octombrie a.c. în interiorul intervalului de variaţie de +/- 1 punct procentual din jurul ţintei de 2,5 la sută. De asemenea, inflaţia de bază CORE2 ajustată îşi va continua trendul descendent pe fondul persistenţei deficitului de cerere agregată.

Aceste perspective permit relaxarea graduală a conduitei politicii monetare în condiţiile asigurării unei ancorări eficace a anticipaţiilor inflaţioniste și acordării atenției necesare evoluțiilor mediului intern și internațional.

În acest context, CA al BNR a decis reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,0 la sută pe an de la 5,25 la sută, începând cu 2 iulie 2013, se menţionează în documentul citat.

Rata dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) va coborî la nivelul de 8,0 la sută pe an de la 8,25 la sută, iar rata dobânzii pentru facilitatea de depozit va fi de 2,0 la sută pe an faţă de 2,25 la sută, începând cu aceași dată. CA al BNR a hotărât, totodată, continuarea gestionării adecvate a lichidităţii din sistemul bancar şi păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit. Conform calendarului anunţat, următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 5 august 2013, când va fi analizat noul Raport trimestrial asupra inflaţiei.(sursa hotnews) 

Peste 90% din comunele din Romania sunt in prezent in insolventa, din cauza lipsei de lichiditati si, implicit, a imposibilitatii de a-si plati datoriile, a declarat, vineri, Gheorghe Piperea, partener coordonator la societatea de avocatura Piperea si Asociatii.

“Peste 90% dintre comunele Romaniei sunt in insolventa si nu in criza financiara, cum se afirma. Primariile sunt in faliment, pentru ca datoriile lor depasesc cu mult posibilitatea de a mai aduce venituri la Bugetul de Stat. Un exemplu este comuna Odorhei. De asemenea, Primaria Aninoasa a fost declarata in insolventa, prin decizie a primarului din Hunedoara”, a spus Piperea, intr-o conferinta de presa.

In cazul in care primaria unui oras intra in insolventa aceasta nu mai poate fi ordonator principal de credite, iar cei care le conduc isi pierd atributiile de a le mai administra financiar, dar isi exercita in continuare celelalte atributii, a mai explicat Piperea.

Miniştrii de finanţe din Uniunea Europeană (UE), întruniţi la Bruxelles în noaptea de miercuri spre joi, au ajuns la un compromis privind modul de salvare sau lichidare a băncilor, evitând folosirea banilor publici, după ce discuţiile de vineri au eşuat, conform AFP.
Pentru a evita situaţia în care contribuabilii trebuie să plătească atunci când o bancă trebuie să fie restructurată sau lichidată, miniştrii au fost de acord ca băncile să fie recapitalizate din banii acţionarilor, deţinătorilor de obligaţiuni şi persoanelor cu depozite mai mari de 100.000 de euro.
Jeroen Dijsselbloem, preşedintele Eurogrupului, a declarat: "Dacă o bancă are probleme, acum avem un set unic de norme în întreaga Europa pentru a decide cine plăteşte factura".
Pierre Moscovici, ministrul francez al finantelor, a declarat că rezoluţia este un "succes greu câştigat", susţinând că acordul a fost "extrem de important pentru stabilitatea financiară a Uniunii Europene". 

La Repubblica şi Financial Times relevă că Banca Italiei, în perioada când era condusă de Mario Draghi (actual şef al Băncii Centrale Europene), a contractat produse financiare de risc în anii ’90, pentru a facilita intrarea Italiei în zona euro, şi în prezent ţara ar putea pierde 8 miliarde euro. Subterfugiu la care a recurs şi Grecia pentru a intra în zona euro, consiliată de puternica bancă americană Goldman Sachs, la care acelaşi Draghi era atunci vicepreşedinte pentru Europa.   Un raport confidenţial al Trezoreriei italiene, dezvăluit de La Repubblica şi Financial Times, arată că Italia ar putea fi afectată de pierderi de circa 8 miliarde euro din cauza contractelor de produse financiare derivate din anii ’90 şi care au fost restructurate în 2012, în plină criză a zonei euro. Raportul va alimenta dezbaterile asupra expunerii Italiei la produsele derivate şi va ridica întrebări delicate pentru Mario Draghi, arată FT, subliniind că şeful Băncii Centrale Europene (BCE) era director general al Trezoreriei italiene în perioada în care au fost încheiate unele contracte, perioadă în care Italia încerca să-şi „machieze“ conturile pentru a putea adopta euro.  Potrivit raportului secret, Italia a restructurat în primul semestru din 2012 opt contracte derivate cu bănci străine în valoare totală de 31,7 miliarde euro. FT citează experţi potrivit cărora pierderile potenţiale pe care va trebui să şi le asume Italia asupra acestor contracte au fost, la 20 iunie, de 8,1 miliarde euro.  Esenţialul rezidă din originea acestor contracte restructurate în 2012. Banca Italiei a utilizat aceste instrumente pentru a obţine plăţi imediate din bănci cu scopul de a încadra deficitul italian în termenele criteriilor de la Maastricht şi a permite aderarea ţării la zona euro din 1999.  În 1996, Italia se zbătea încă să se califice în eurozonă. După criza monetară din 1992 şi devalorizarea lirei, apoi criza politică ce a urmat, ţara afişa deficite publice considerabile. Dacă în 1996 deficitul era de 7% din PIB, spre surpriza generală, acesta a trecut la 2,7% în 1997 şi astfel s-a încadrat în criteriile de la Maastricht. Concret, deficitul italian a trecut într-un an de la 69,52 miliarde euro la 28,86 miliarde. O ameliorare de 40 miliarde, despre care analiştii spun astăzi că nu este total străină de aceste tranzacţii în derivate de risc.  Afacerea ridică însă o problemă mai gravă – cea a responsabilităţii lui Mario Draghi, guvernator al Băncii Italiei între 1991 şi 2001. Este greu de crezut că actualul preşedinte al BCE nu a cunoscut aceste tranzacţii şi riscurile ce făceau să planeze asupra conturilor italiene. Şi în momentul în care BCE joacă tare, în special faţă de Curtea Constituţională din Karlsruhe, această afacere pică foarte rău.  Analiştii arată că lui Draghi nu-i place să i se amintească de erorile sale trecute, principala fiind din perioada când era preşedintele Forumului de Stabilitate Financiară. Sub bagheta sa a explodat criza din 2007-2009. Recent, preşedintele BCE a luat avionul pentru a se întâlni de urgenţă cu succesorul său, Vittorio Grilli. Pentru a se asigura că nu are motive de îngrijorare privind dezmembrarea celei de-a treia bănci italiene, Monte dei Paschi (MPS), din Sienna, pe care Trezoreria a salvat-o? MPS achiziţionase o bancă italiană, Antonveneta, la un preţ exorbitant, iar ex-guvernatorul Băncii Italiei precizase că nu are autoritatea de a se opune sau de a pune problema preţului de achiziţie.    Informaţiile obţinute de FT arată că pierderi de miliarde de euro au justificat raportul către Curtea de Conturi. Suma nominală de produse derivate ar atinge un vârf noţional de 31,7 miliarde euro. Astfel, prin utilizarea de produse derivate, MPS a reuşit să camufleze pierderi de 800 milioane euro.  În afara manipulării efectuate de Trezoreria italiană, operaţiunea confirmă condiţiile suspecte care au prezidat intrarea unor ţări în zona euro, arată un analist al Le Monde, subliniind că din această „culpa in eligendo“ vin şi dificultăţile eurozonei. Politic, era imposibil ca Italia să nu fie inclusă. Iar Grecia intră în aceeaşi nişă. Guardia di Finanza a „vizitat“ birourile responsabilului datoriei publice italiene şi a făcut apoi un raport lipsit de detalii, fără numele băncilor şi ale produselor utilizate. Analiştii arată că se înţelege din ce în ce mai bine de ce Italia s-a zbătut pentru a-şi adjudeca posturi-cheie în organismele financiare europene.